Pastile de credință 17 februarie „Ferice de tine, săracii, pentru că a ta este Împărăția lui Dumnezeu”

Această bucurie de a rămâne în dragostea lui Dumnezeu începe aici mai jos. Este cea a Împărăției lui Dumnezeu. Dar este acordată pe o cale abruptă care necesită încredere totală în Tatăl și în Fiul și o preferință dată Împărăției. Mesajul lui Isus promite în primul rând bucurie, această bucurie solicitantă; nu se deschide prin fericiri? „Binecuvântați ești săracii, căci al tău este Împărăția lui Dumnezeu. Ferice de tine, care îți este foame acum, pentru că vei fi mulțumit. Ferice de tine care plângi acum, pentru că vei râde ”.

În mod misterios, Hristos însuși, pentru a eradica păcatul prezumției din inima omului și a manifesta Tatălui o ascultare integrală și filială, este de acord să moară din mâna celor răi, să moară pe cruce. Dar ... de acum înainte, Isus este pentru totdeauna viu în slava Tatălui și de aceea ucenicii au fost stabiliți într-o bucurie de neextins în a-L vedea pe Domnul în seara Paștelui (Lc 24).

Rezultă că, mai jos, bucuria Împărăției adusă la îndeplinire nu poate decurge decât din celebrarea comună a morții și învierii Domnului. Este paradoxul condiției creștine, care ilumina în mod singular pe cel al condiției umane: nici încercarea și nici suferința nu sunt eliminate din această lume, dar dobândesc un nou sens în certitudinea participării la răscumpărarea lucrată de Domnul și a împărtășirii slava lui. Din acest motiv, creștinul, supus dificultăților existenței comune, nu este totuși redus la a-și căuta calea parcă bâjbâind și nici la a vedea moartea ca pe sfârșitul speranțelor sale. După cum a anunțat profetul: „Oamenii care umblau în întuneric au văzut o lumină mare; asupra celor care au locuit în țara întunericului a strălucit o lumină. Ați înmulțit bucuria, ați sporit bucuria ”(Is 9, 1-2).