Pastile de credință 28 ianuarie "Invidia: o blasfemie împotriva Duhului"

Invidia: o blasfemie împotriva Duhului
„El alungă demonii prin prințul demonilor”... Este o particularitate a caracterelor pervertite și mânate de spiritul invidiei să-și închidă ochii, pe cât posibil, pe meritul altora și când, biruiți de dovezi , nu o mai pot disprețui sau denatura. Astfel, de fiecare dată când mulțimea se bucură de devotament și se minunează la vederea lucrărilor lui Hristos, cărturarii și fariseii închid ochii la ceea ce știu că este adevărat, sau coboară ceea ce este mare sau deformează ceea ce este bun. Odată, de exemplu, prefăcându-se că nu-l cunosc, ei îi spun autorului multor semne minunate: „Atunci ce semn faci ca să te vedem și să te credem?” (In 6,30). Neputând nega faptul cu obrăznicie, ei îl disprețuiesc cu răutate, ... și îl deformează spunând: „El scoate demonii prin intermediul lui Beelzebul, prințul demonilor”.

Iată, dragi prieteni, hula împotriva Duhului care îi leagă pe cei pe care i-a prins între lanțurile vinovăției veșnice. Nu este că celui pocăit i se refuză iertarea pentru orice, dacă face lucrări demne de convertire (Lc 3,8). Numai că, zdrobit sub o asemenea greutate de răutate, nu are puterea să aspire la acea vrednică penitență care atrage iertarea. ... Cel care, înțelegând limpede în fratele său harul și lucrarea Duhului Sfânt, ... nu se teme să declare greșit și defăimător și să atribuie cu obrăznicie duhului rău ceea ce știe că aparține Duhului Sfânt, este părăsit de Duhul harului, căruia îi face acest afront și, acum întunecat și orbit de propria sa răutate, nu mai acceptă penitența care ar obține iertarea. Ce este, de fapt, mai grav decât hulirea bunătății lui Dumnezeu... și insultarea măreției divine, pentru a discredita un om din invidia unui frate pe care ni s-a poruncit să-l iubim ca pe noi înșine (Mt 19,19, XNUMX) ?