Rugăciunea care va fi recitată în Sâmbăta Mare pentru a cere ajutorul puternic al lui Isus

Tu ești cu adevărat Dumnezeul vieții mele, Doamne.
În ziua unei mari liniști, cum ar fi Sâmbăta Mare, aș vrea să mă abandonez amintirilor. În primul rând, îmi voi aminti de centurionul roman, un om cu o mentalitate diferită, necunoscător al Legii și al profeților, un om concret și atent, care la sfârșitul teribilei tragedii din Golgota a exclamat: „Într-adevăr, acest om este Fiul lui Dumnezeu”. Centurionul a înțeles că Dumnezeu este iubire. El a înțeles că Iisus Hristos, omul durerilor nespuse, era Dumnezeu. Numai iubirea ne poate face un sacrificiu viu, sfânt și plăcut lui Dumnezeu. Îmi voi aminti de ucenicii care s-au grăbit să-i ceară lui Pilat trupul lui Isus. pradă de vulturi. Dumnezeu nu trebuie părăsit în mâinile vulturilor, a celor care nu-l iubesc, a celor care nu cred în el, a celor care îl condamnă și îl neagă. Există un mormânt în care trebuie așezat. Este tabernacolul inimii omului care poate și trebuie să-l întâmpine pe marele Mucenic oferit ca preț al răscumpărării noastre. Îmi voi aminti de Mama. Femeia aceea puternică, plină de har, Fecioara veșnică, străpunsă de lance, partener al lui Hristos, Fiul ei, care la sfârșitul zilei și-a îndeplinit restul misiunii: a îmbrățișat acel Fiu născut, a îmbrățișat copiii răscumpărați prin acel sânge, a mers să trăiască în casele noilor lor copii. Nu trebuie să acoperiți totul cu piatra funerară, deoarece piatra trebuie îndepărtată și oamenii trebuie să învie cu „morții pentru dragoste”. Va fi dragostea, cea puternică ca cea a lui Dumnezeu, cea totală ca cea a lui Iisus, cea infinită ca cea a Duhului Sfânt, cea umilă ca cea a Mariei, puterea care trebuie să-i transforme pe toți pentru a ajunge la „conformismul” cu Omul. Doamne, singura noastră scară ascensională și la „conformitate” cu cele trei Persoane divine.
Vă cer ajutor, Mama Cuvântului Întrupat, Mama Mielului imolat, Mama Celui Înviat.

RUGĂCIUNEA SÂNĂTĂ SFÂNTĂ

O, Iisuse, mă opresc gânditor la poalele crucii:
Și eu l-am construit cu păcatele mele!
Bunătatea ta, care nu se apără
și se lasă răstignit, este un mister
care mă întrece și mă emoționează profund.
Doamne, ai venit pe lume pentru mine,
sa ma caute,
să-mi aducă îmbrățișarea Tatălui.
Ești fața bunătății
și de milă:
de aceea vrei să mă salvezi!
În mine este întuneric:
vino cu lumina ta limpede.
În mine există atât de mult egoism:
vino cu nemărginita ta caritate.
În interiorul meu există rancoare și răutate:
vino cu blândețea și smerenia ta.
Doamne, păcătosul care trebuie mântuit sunt eu:
fiul risipitor care trebuie să se întoarcă, sunt eu!
Doamne, dă-mi darul lacrimilor
să găsesc din nou libertatea și viața,
pace cu tine și bucurie în tine. Amin.