Rugăciunea către Sfântul Augustin să fie recitată astăzi pentru a cere un har

O, mare Augustin, tatăl și învățătorul nostru, cunoscător al căilor luminoase ale lui Dumnezeu și, de asemenea, al căilor chinuitoare ale oamenilor, admirăm minunile că harul divin a lucrat în tine, făcându-ți un pasionat martor al adevărului și al binelui, în slujba fraților.

La începutul unui nou mileniu marcat de crucea lui Hristos, învățați-ne să citim istoria în lumina Providenței divine, care ghidează evenimentele spre întâlnirea definitivă cu Tatăl. Orientează-ne spre destinații de pace, hrănind în inima ta propriul tău dor al acelor valori pe care este posibil să construim, cu puterea care vine de la Dumnezeu, „orașul” la scară umană.

Doctrina profundă, pe care, cu studiul iubitor și răbdător, ai extras-o din sursele mereu vii ale Scripturii, îi luminează pe cei care sunt astăzi ispitiți prin înstrăinarea mirajelor. Obțineți-le curajul să pornească pe calea către „omul lăuntric” în care Așteaptă Cel care singur poate da pace inimii noastre neliniștite.

Mulți dintre contemporanii noștri par să-și fi pierdut speranța de a fi capabili, printre numeroasele ideologii contrastante, să ajungă la adevăr, dintre care, totuși, intimitatea lor păstrează nostalgia înfăptuită. Îi învață să nu renunțe niciodată la cercetare, cu siguranța că, în final, efortul lor va fi răsplătit prin întâlnirea împlinitoare cu Adevărul suprem care este sursa întregului adevăr creat.

În cele din urmă, Sfântul Augustin, trimite-ne și o scânteie din acea iubire arzătoare pentru Biserică, mama catolică a sfinților, care a susținut și animat eforturile lungii tale slujbe. Acordăm că, mergând împreună sub îndrumarea păstorilor legitimi, ajungem în gloria patriei cerești, unde, cu toate binecuvântările, vom putea să ne unim cu noua canticură a alelușului nesfârșit. Amin.

a lui Ioan Paul al II-lea

Rugăciune scrisă de Sfântul Augustin
Ești mare, Doamne, și bine demn de laudă; mare este virtutea ta și înțelepciunea ta incalculabilă. Iar omul vrea să te laude, o particulă a creației tale, care poartă în jurul destinului său muritor, care aduce în jurul dovezii păcatului său și dovada că tu rezistă mândrilor. Cu toate acestea, omul, o particulă a creației tale, vrea să te laude. Tu ești cel care îl stimulezi să se bucure de lauda ta, pentru că ne-ai făcut pentru tine, iar inima noastră nu are odihnă până nu se odihnește în tine. Dă-mi, Doamne, să știu și să înțeleg dacă mai întâi trebuie să te invocăm sau să te laudăm, mai întâi să cunoaștem sau să invocăm. Dar cum te-ar putea invoca cineva care nu te știe? Din ignoranță el ar putea invoca acest lucru pentru asta. Deci ar trebui să te invocăm mai degrabă să știi? Dar cum vor apela la cel în care nu credeau? Și cum să întreb dacă nimeni nu dă primul anunț? Cei care îl caută îl vor lăuda pe Domnul, pentru că, căutându-l, îl vor găsi și, când îl vor găsi, îl vor lăuda. Fie ca eu să te caut, Doamne, invocându-te și invocându-te crezându-te, pentru că anunțul tău a ajuns la noi. Doamne, îți cheamă credința mea, pe care mi-ai dat-o și m-ai inspirat prin Fiul tău făcut om, prin lucrarea crainicului tău.