Care sunt păcatele împotriva Duhului Sfânt?

„De aceea vă spun că orice păcat și hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu va fi iertată” (Matei 12:31).

Aceasta este una dintre cele mai provocatoare și confuze învățături ale lui Isus găsite în Evanghelii. Evanghelia lui Iisus Hristos are rădăcini în iertarea păcatelor și răscumpărarea celor care mărturisesc credința în El. Totuși, aici Iisus învață păcatul de neiertat. Întrucât acesta este singurul păcat despre care Iisus spune în mod expres că este de neiertat, este destul de important. Dar ce este hula împotriva Duhului Sfânt și de unde știi dacă ai făcut-o sau nu?

La ce se referea Isus în Matei 12?
Un om asuprit de demon, orb și mut, a fost adus la Isus, iar Isus l-a vindecat instantaneu. Mulțimile care au asistat la această minune au fost uimite și au întrebat „Ar putea fi acesta Fiul lui David?” Ei au pus această întrebare pentru că Isus nu era Fiul lui David la care se așteptau.

David era rege și războinic și se aștepta ca Mesia să fie similar. Totuși, iată-l pe Iisus, umblând printre oameni și vindecând mai degrabă decât conducând o armată împotriva Imperiului Roman.

Când fariseii au aflat despre vindecarea de către Isus a omului asuprit de demon, ei au presupus că el nu poate fi Fiul omului, deci el trebuie să fi fost progenitorul lui Satana. Ei au spus: „Numai de la Beelzebub, prințul demonilor, omul acesta alungă demonii” (Matei 12:24).

Isus a știut ce gândesc și a recunoscut imediat lipsa lor de logică. Isus a arătat că o împărăție împărțită nu poate ține și nu ar avea sens ca Satana să-și alunge demonii care își făceau lucrarea în lume.

Iisus afirmă apoi cum îi alungă pe demoni, spunând: „Dar dacă prin Duhul lui Dumnezeu am dat afară demoni, atunci împărăția lui Dumnezeu a venit asupra voastră” (Matei 12:28).

La asta se referă Isus în versetul 31. Blasfemia împotriva Duhului Sfânt este ori de câte ori cineva îi atribuie lui Satana ceea ce face Duhul Sfânt. Acest tip de păcat poate fi săvârșit doar de cineva care, prin respingerea flagrantă a lucrării Duhului Sfânt, afirmă în mod deliberat că lucrarea lui Dumnezeu este opera lui Satana.

Cheia aici este că fariseii știau că lucrarea lui Isus a fost făcută de Dumnezeu, dar nu puteau accepta că Duhul Sfânt lucra prin Isus, așa că au atribuit intenționat fapta lui Satana. Hula împotriva Duhului are loc numai atunci când cineva îl respinge pe Dumnezeu cu bună știință. Dacă cineva îl respinge pe Dumnezeu din ignoranță, el va fi iertat la pocăință. Cu toate acestea, pentru cei care au experimentat revelația lui Dumnezeu, sunt conștienți de lucrarea lui Dumnezeu și încă Îl resping și îi atribuie lucrarea lui Satana, este o blasfemie împotriva Duhului și de aceea este de neiertat.

Există mai multe păcate împotriva Duhului sau doar unul?
Conform învățăturii lui Isus din Matei 12, există un singur păcat împotriva Duhului Sfânt, deși poate fi manifestat în multe feluri diferite. Păcatul general împotriva Duhului Sfânt atribuie în mod deliberat inamicului o lucrare a Duhului Sfânt.

Deci aceste păcate sunt „de neiertat”?

Unii înțeleg păcatul de neiertat explicându-l în felul următor. Pentru ca cineva să experimenteze atât de clar revelația lui Dumnezeu, este necesar un mare grad de respingere pentru a rezista lucrării Duhului Sfânt. Păcatul poate fi într-adevăr iertabil, dar cineva care l-a respins pe Dumnezeu după un astfel de nivel de revelație probabil nu se va pocăi niciodată înaintea Domnului. Cineva care nu se căiește niciodată nu va fi iertat niciodată. Deci, deși păcatul este de neiertat, cineva care a comis un astfel de păcat este probabil atât de departe încât nu se va căi niciodată și nu va cere iertare în primul rând.

Ca creștini, ar trebui să ne îngrijorăm să comitem păcate de neiertat?
Pe baza a ceea ce spune Isus în scripturi, nu este posibil ca un adevărat creștin de bună-credință să comită hulă împotriva Duhului Sfânt. Pentru ca cineva să fie un adevărat creștin, el este deja iertat de toate păcatele sale. Prin harul lui Dumnezeu, creștinii sunt deja iertați. Prin urmare, dacă un creștin ar fi blasfemiat împotriva Duhului, el și-ar pierde starea actuală de iertare și, astfel, ar fi condamnat din nou la moarte.

Cu toate acestea, Pavel ne învață în Romani că „nu există deci acum o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus” (Romani 8: 1). Un creștin nu poate fi condamnat la moarte după ce a fost mântuit și răscumpărat de Hristos. Dumnezeu nu o va permite. Cineva care îl iubește pe Dumnezeu a experimentat deja lucrarea Duhului Sfânt și nu poate atribui lucrările sale dușmanului.

Numai o bară de protecție foarte angajată și convinsă de Dumnezeu o poate respinge după ce a văzut și a recunoscut lucrarea Duhului Sfânt. Această atitudine îl va împiedica pe un necredincios să fie dispus să accepte harul și iertarea lui Dumnezeu. Poate fi similar cu duritatea inimii atribuită lui Faraon (ex: Exodul 7:13). A crede că revelația Duhului Sfânt despre Isus Hristos ca Domn este o minciună este singurul lucru care va condamna cu siguranță pe cineva pentru totdeauna și nu poate fi iertat.

O respingere a harului
Învățătura lui Isus despre păcatul de neiertat este una dintre cele mai provocatoare și controversate învățături din Noul Testament. Pare șocant și invers că Isus poate declara orice păcat de neiertat, când Evanghelia Sa este aceea a iertării complete a păcatelor. Păcatul de neiertat este cel al hulei împotriva Duhului Sfânt. Acest lucru se întâmplă atunci când recunoaștem o lucrare a Duhului Sfânt, dar în respingerea lui Dumnezeu, atribuim această lucrare dușmanului.

Pentru cine observă revelația lui Dumnezeu și înțelege că este lucrarea Domnului și totuși o refuză, este singurul lucru care se poate face, care nu poate fi iertat. Dacă cineva respinge complet harul lui Dumnezeu și nu se căiește, el nu poate fi niciodată iertat de Dumnezeu. Pentru a fi iertat de Dumnezeu, trebuie să se pocăiască înaintea Domnului. Ne rugăm pentru cei care încă nu-L cunosc pe Hristos, astfel încât să fie receptivi la revelația lui Dumnezeu, astfel încât nimeni să nu comită acest păcat de condamnare.

Iisuse, harul tău abundă!