Gândiți-vă, astăzi, atât asupra credinței voastre în tot ceea ce a spus Dumnezeu

„Slujitorii au ieșit în stradă și au adunat tot ce au găsit, deopotrivă bune și rele, iar sala era plină de oaspeți. Dar când regele a intrat în întâmpinarea oaspeților, a văzut un om care nu purta haina de nuntă. Ea i-a spus: „Prietene, cum de ai venit aici fără rochie de mireasă?” Dar a fost redus la tăcere. Atunci regele le-a spus slujitorilor săi: „Legați-l de mâini și de picioare și aruncați-l în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților”. Mulți sunt invitați, dar puțini sunt aleși. ” Matei 22:10-14

Acest lucru poate fi destul de șocant la început. În această pildă, regele ia invitat pe mulți la nunta fiului său. Mulți au refuzat invitația. Apoi și-a trimis slujitorii să adune pe toți cei care vor veni și sala s-a umplut. Dar când a intrat regele, era unul care nu purta haina de nuntă și putem vedea ce se întâmplă cu el în pasajul de mai sus.

Din nou, la prima vedere, acest lucru ar putea fi puțin șocant. Oare chiar merita acest om să fie legat de mâini și de picioare și aruncat în întuneric unde ei plâng și scrâșnesc din dinți, doar pentru că nu purta hainele potrivite? Cu siguranta nu.

Înțelegerea acestei pilde necesită să înțelegem simbolismul rochiei de mireasă. Această haină este simbolul celui care este îmbrăcat în Hristos și, în special, al celui care este deci plin de caritate. Există o lecție foarte interesantă de învățat din acest pasaj.

În primul rând, faptul că acest bărbat a fost la nuntă înseamnă că a răspuns invitației. Acesta este un indiciu al credinței. Prin urmare, acest om simbolizează pe cel care are credință. În al doilea rând, lipsa unei rochii de mireasă înseamnă că el este unul care are credință și crede tot ceea ce spune Dumnezeu, dar nu a lăsat ca această credință să-i pătrundă inima și sufletul până la a produce adevărata convertire și, prin urmare, adevărata caritate. Lipsa de caritate a tânărului este cea care îl condamnă.

Punctul interesant este că este posibil ca noi să avem credință, dar să ne lipsim de caritate. Credința înseamnă a crede ceea ce Dumnezeu ne descoperă. Dar chiar și demonii cred! Caritatea cere să o îmbrățișăm în interior și să-l lăsăm să ne transforme viața. Acesta este un punct important de înțeles, deoarece uneori ne putem lupta cu aceeași situație. Uneori putem descoperi că credem la nivelul credinței, dar nu o trăim. Ambele sunt necesare pentru o viață de sfințenie autentică.

Reflectați, astăzi, atât asupra credinței voastre în tot ceea ce a spus Dumnezeu, cât și asupra carității pe care sperăm că aceasta o produce în viața voastră. A fi creștin înseamnă a lăsa credința să curgă de la cap la inimă și la voință.

Doamne, să am credință profundă în Tine și în tot ceea ce ai spus. Fie ca acea credință să-mi pătrundă în inima producând dragoste pentru Tine și pentru alții. Iisuse eu cred in tine.