Reflectă astăzi la apelul clar pe care l-ai primit pentru a trăi în această lume

„Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde ceea ce ai și dă-i săracilor și vei avea o comoară în ceruri. Deci, vino și urmărește-mă. „Când tânărul a auzit această afirmație, a plecat trist, pentru că avea multe bunuri. Matei 19: 21-22

Din fericire, Isus nu ne-a spus asta nici vouă, nici mie! Dreapta? Sau a făcut-o? Se aplică acest lucru pentru noi toți dacă vrem să fim perfecți? Răspunsul te poate surprinde.

Este adevărat, Isus îi cheamă pe unii oameni să-și vândă literalmente toate bunurile și să le dea. Pentru cei care răspund la acest apel, descoperă o mare libertate în detașarea lor de toate bunurile materiale. Vocația lor este un semn pentru noi toți al chemării radicale interioare pe care fiecare dintre noi a primit-o. Dar ceilalți dintre noi? Care este acea chemare interioară radicală care ne-a fost dată de Domnul nostru? Este o chemare la sărăcie spirituală. Prin „sărăcie spirituală” înțelegem că fiecare dintre noi este chemat să se detașeze de lucrurile acestei lumi în aceeași măsură ca cei care sunt chemați la sărăcie literală. Singura diferență este că un apel este atât intern, cât și extern, iar celălalt este doar intern. Dar trebuie să fie la fel de radical.

Cum arată sărăcia interioară? Este fericire. „Fericiți cei săraci în duh”, așa cum spune Sfântul Matei, și „Fericiți cei săraci”, precum spune Sfântul Luca. Sărăcia spirituală înseamnă că descoperim binecuvântarea bogățiilor spirituale în detașarea noastră de ademenirile materiale ale acestei epoci. Nu, „lucrurile” materiale nu sunt rele. De aceea este în regulă să ai bunuri personale. Dar este destul de obișnuit să avem și noi un atașament puternic față de lucrurile acestei lumi. Prea des vrem mereu mai mult și cădem în capcana gândirii că mai multe „lucruri” ne vor face fericiți. Acest lucru nu este adevărat și îl știm în adânc, dar încă cădem în capcana comportamentului ca și cum ar putea satisface mai mulți bani și bunuri. După cum spune un vechi catehism roman, „Cine are bani nu are niciodată destui bani”.

Reflectează astăzi asupra chemării clare pe care ai primit-o de a trăi în această lume fără a fi atașat de lucrurile acestei lumi. Bunurile sunt doar un mijloc de a trăi o viață sfântă și de a-ți îndeplini scopul în viață. Aceasta înseamnă că ai ceea ce ai nevoie, dar înseamnă și că te străduiești să eviți excesele și, mai presus de toate, să eviți atașamentul interior la bunurile lumești.

Doamne, renunț în mod liber la tot ceea ce am și dețin. Îți dau ca sacrificiu spiritual. Obține tot ce am și ajută-mă să-l folosesc exact așa cum vrei. În acea detașare pot descoperi adevăratele bogății pe care le ai pentru mine. Isus, cred în tine.