Gândiți-vă cum să faceți față ispitei astăzi

Atunci Isus a fost condus de Duhul în pustie pentru a fi ispitit de diavol. A postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți și apoi i-a fost foame. Matei 4: 1-2

Este bună ispita? Cu siguranță nu este un păcat să fii ispitit. Altfel, Domnul nostru nu ar fi putut fi niciodată ispitit singur. Dar a fost. Și și noi. Când intrăm în prima săptămână completă a Postului Mare, ni se dă ocazia să medităm la povestea ispitei lui Isus în pustie.

Ispita nu vine niciodată de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne permite să fim ispitiți. Nu pentru a cădea, ci pentru a crește în sfințenie. Ispita ne obligă să ne ridicăm și să facem o alegere pentru Dumnezeu sau pentru ispită. Deși mila și iertarea sunt întotdeauna oferite atunci când eșuăm, binecuvântările care îi așteaptă pe cei care biruiesc ispita sunt numeroase.

Tentația lui Isus nu i-a sporit sfințenia, dar i-a oferit ocazia de a-și manifesta perfecțiunea în natura sa umană. Perfecțiunea pe care o căutăm și perfecțiunea ei trebuie să ne străduim să o imităm în timp ce ne confruntăm cu ispitele vieții. Să ne uităm la cinci „binecuvântări” clare care pot veni din îndurarea ispitelor celui rău. Gândiți-vă cu atenție și încet:

În primul rând, îndurarea unei ispite și cucerirea acesteia ne ajută să vedem puterea lui Dumnezeu în viața noastră.
În al doilea rând, ispita ne umilește, îndepărtându-ne mândria și lupta de a crede că suntem autonumitori și auto-produși.
În al treilea rând, există o mare valoare în respingerea completă a diavolului. Acest lucru nu numai că îl îndepărtează de puterea sa continuă de a ne înșela, ci ne clarifică și viziunea despre cine este el, astfel încât să putem continua să-l respingem și lucrările sale.
În al patrulea rând, depășirea ispitei ne întărește într-un mod clar și definitiv în fiecare virtute.
În al cincilea rând, diavolul nu ne-ar ispiti dacă nu ar fi preocupat de sfințenia noastră. Prin urmare, ar trebui să vedem ispita ca pe un semn că cel rău ne pierde viața.
Depășirea tentației este ca a susține un examen, a câștiga un concurs, a duce la bun sfârșit un proiect dificil sau a duce la bun sfârșit o întreprindere. Ar trebui să experimentăm o mare bucurie în depășirea ispitei din viața noastră, realizând că acest lucru ne întărește în inima ființei noastre. Pe măsură ce o facem, trebuie să o facem și cu smerenie, dându-ne seama că nu am realizat-o singură, ci numai prin harul lui Dumnezeu în viața noastră.

Reversul este, de asemenea, adevărat. Când eșuăm în mod repetat într-o anumită ispită, ne descurajăm și tindem să pierdem cât de puțină virtute avem. Să știți că orice ispită rea poate fi depășită. Nimic nu este prea bun. Nimic nu este prea dificil. Umiliți-vă în spovedanie, căutați ajutorul unui confident, cădeați în genunchi în rugăciune, aveți încredere în puterea atotputernică a lui Dumnezeu. Învingerea ispitei nu este posibilă doar, ci este o experiență glorioasă și transformatoare a harului în viața voastră.

Gândiți-vă astăzi la Isus care se confruntă cu diavolul în pustie, după ce a petrecut 40 de zile de post. El s-a confruntat cu orice tentație a celor răi pentru a ne asigura că, dacă doar ne unim pe deplin cu El în natura Sa umană, atunci vom avea și puterea Lui pentru a birui orice și tot ceea ce diavolul diabolic ne aruncă în cale.

Dragul meu Domn, după ce ai petrecut 40 de zile de post și rugăciune în deșertul uscat și fierbinte, te-ai lăsat ispitit de cei răi. Diavolul te-a atacat cu tot ce avea și tu l-ai învins cu ușurință, repede și definitiv, respingându-i minciunile și înșelăciunea. Dă-mi harul de care am nevoie pentru a depăși fiecare ispită pe care o întâlnesc și pentru a te încredința complet Ție fără rezervă. Iisuse, cred în tine.