Reflectează astăzi asupra adevăratelor nevoi ale celor din jur

"Veniți singur într-un loc pustiu și odihniți-vă o vreme." Marcu 6:34

Cei Doisprezece tocmai se întorseseră de la mersul la țară pentru a predica Evanghelia. Erau obosiți. Iisus, în compasiunea sa, îi invită să vină cu el să se odihnească puțin. Apoi se urcă pe o barcă pentru a ajunge într-un loc pustiu. Dar când oamenii află despre asta, se grăbesc pe jos spre locul unde se îndrepta barca lor. Așadar, când sosește barca, o mulțime îi așteaptă.

Desigur, Isus nu se enervează. El nu se lasă descurajat de dorința înflăcărată a oamenilor de a fi cu El și cu cei Doisprezece. În schimb, Evanghelia spune că, când Iisus i-a văzut, „inima i s-a mișcat de milă” și a început să-i învețe multe lucruri.

În viața noastră, după ce i-am servit bine pe alții, este de înțeles să dorim odihnă. Isus a dorit-o și pentru el și pentru apostolii săi. Dar singurul lucru pe care Iisus i-a permis să „întrerupă” odihna Sa a fost dorința clară a oamenilor de a fi alături de El și de a fi hrăniți prin predicarea Sa. Există multe de învățat din acest exemplu al Domnului nostru.

De exemplu, există de multe ori când un părinte poate dori să rămână singur o vreme, totuși apar probleme de familie care necesită atenția lor. Preoții și religioșii pot avea, de asemenea, îndatoriri neașteptate care decurg din lucrarea lor, care poate, la început, să pară că le întrerupe planurile. Același lucru se poate spune pentru orice vocație sau situație din viață. S-ar putea să credem că avem nevoie de un singur lucru, dar apoi apelurile de serviciu și descoperim că suntem necesari într-un mod diferit.

O cheie pentru împărtășirea misiunii apostolice a lui Hristos, fie ea pentru familiile noastre, Biserică, comunitate sau prieteni, este să fim pregătiți și dispuși să fim generoși cu timpul și energia noastră. Este adevărat că uneori prudența va dicta nevoia de odihnă, dar alteori chemarea la caritate va înlocui ceea ce percepem ca o nevoie legitimă de odihnă și relaxare. Și când ne este necesară adevărata caritate, vom descoperi întotdeauna că Domnul nostru ne dă harul necesar pentru a fi generos cu timpul nostru. Adesea, în acele momente, Domnul nostru alege să ne folosească în moduri care se transformă cu adevărat pentru alții.

Reflectează astăzi asupra adevăratelor nevoi ale celor din jur. Există oameni care ar beneficia foarte mult de timpul și atenția ta de astăzi? Există alte nevoi pe care alții le vor cere să vă schimbați planurile și să vă oferiți-vă într-un mod dificil? Nu ezitați să vă dăruiți cu generozitate celorlalți. Într-adevăr, această formă de caritate nu numai că se transformă pentru cei pe care îi slujim, ci este adesea una dintre cele mai odihnitoare și restauratoare activități pe care le putem face și pentru noi.

Domnul meu generos, te-ai dat fără rezervă. Oamenii au venit la Tine în nevoie și nu ai ezitat să-i slujești din dragoste. Dă-mi o inimă care imită generozitatea Ta și ajută-mă să spun mereu „Da” lucrării caritabile la care sunt chemat. Fie ca eu să învăț să experimentez o mare bucurie în slujirea altora, mai ales în acele circumstanțe neplanificate și neașteptate de viață. Iisuse, cred în tine.