Reflectați astăzi asupra iubirii Tatălui Ceresc

„Repede, adu cea mai frumoasă haină și îmbracă-l pe el; și-a pus un inel pe deget și sandale la picioare. Luați vițelul îngrășat și tăiați-l. Să sărbătorim deci cu o sărbătoare, pentru că acest fiu al meu era mort și a înviat; a fost pierdut și a fost găsit. ” Atunci a început sărbătoarea. Luca 15:22–24

În această poveste familiară a Fiului Risipitor, vedem curaj în fiul care alege să se întoarcă la tatăl său. Și acest lucru este semnificativ chiar dacă fiul s-a întors în primul rând dintr-o mare nevoie. Da, își recunoaște cu umilință greșelile și îi cere tatălui său să-l ierte și să-l trateze ca pe unul dintre angajații lui. Dar s-a întors! Întrebarea la care trebuie să răspunzi este „De ce?”

Este corect să spunem că fiul s-a întors la tatăl său, în primul rând, pentru că știa în inima lui bunătatea tatălui său. Tatăl a fost un tată bun. Și-a arătat dragostea și grija față de fiul său de-a lungul vieții. Și chiar dacă fiul și-a respins tatăl, asta nu schimbă faptul că fiul a știut întotdeauna că este iubit de el. Poate că nici nu și-a dat seama cât de mult a realizat-o de fapt. Dar această realizare sigură din inima lui i-a dat curajul să se întoarcă la tatăl său cu speranță în dragostea constantă a tatălui său.

Acest lucru dezvăluie că dragostea autentică funcționează întotdeauna. Este întotdeauna eficient. Chiar dacă cineva respinge iubirea sfântă pe care o oferim, aceasta îl afectează întotdeauna. Adevărata iubire necondiționată este greu de ignorat și greu de îndepărtat. Fiul a realizat această lecție și trebuie și noi.

Petreceți timp meditând cu rugăciune la inima tatălui. Ar trebui să ne gândim la durerea pe care trebuie să o fi simțit, dar și să ne uităm la speranța durabilă pe care trebuie să o fi avut atunci când anticipa întoarcerea fiului său. Ar trebui să ne gândim la bucuria care a revărsat în inima lui când și-a văzut fiul întorcându-se de departe. A alergat la el, i-a poruncit să aibă grijă de el și a făcut un ospăț. Toate aceste lucruri sunt semne ale unei iubiri care nu poate fi stăpânită.

Aceasta este dragostea pe care Tatăl Ceresc o are pentru fiecare dintre noi. El nu este un Dumnezeu furios sau aspru. El este un Dumnezeu care tânjește să ne aducă înapoi și să se împace cu noi. El dorește să se bucure când ne întoarcem la El în nevoia noastră. Chiar dacă nu suntem siguri, el este sigur de dragostea lui, ne așteaptă mereu și în adâncul sufletului o știm cu toții.

Reflectați astăzi asupra importanței reconcilierii cu Tatăl ceresc. Postul Mare este timpul ideal pentru Sacramentul Reconcilierii. Acel Taină este această poveste. Este povestea noastră în care mergem la Tatăl cu păcatul nostru și El dăruind mila Lui asupra noastră. Mersul la spovedanie poate fi înfricoșător și intimidant, dar dacă intrăm în acea împărtășire cu onestitate și sinceritate, avem o surpriză minunată. Dumnezeu va alerga spre noi, ne va ridica poverile și le va pune în spatele nostru. Nu lăsați acest Post să treacă fără a participa la acest dar minunat al Sacramentului Reconcilierii.

Tată, păcat. M-am întors de la tine și am acționat singur. Acum este momentul să mă întorc la Tine cu o inimă deschisă și sinceră. Dă-mi curajul de care am nevoie să îmbrățișez acea iubire în Sacramentul Reconcilierii. Îți mulțumesc pentru dragostea ta neclintită și perfectă. Tată în ceruri, Duh Sfânt și Isus, Domnul meu, mă încred în tine.