San Cipriano, Sfântul zilei pentru 11 septembrie

(m. 258)

Povestea lui San Cipriano
Ciprian este important în dezvoltarea gândirii și practicii creștine în secolul al III-lea, în special în Africa de Nord.

Foarte educat, renumit orator, a devenit creștin ca adult. El și-a distribuit averile săracilor și și-a uimit concetățenii făcând un jurământ de castitate înainte de botezul său. În termen de doi ani fusese hirotonit preot și fusese ales, împotriva voinței sale, episcop de Cartagina.

Ciprian s-a plâns că pacea de care se bucura Biserica a slăbit spiritul multor creștini și a deschis ușa convertiților care nu aveau adevăratul spirit al credinței. Când a început persecuția în Decian, mulți creștini au părăsit cu ușurință Biserica. Reintegrarea lor a fost cea care a provocat marile controverse din secolul al III-lea și a ajutat Biserica să avanseze în înțelegerea Sacramentului Penitenței.

Novato, un preot care se opusese alegerii lui Ciprian, a preluat funcția în absența lui Ciprian (a fugit într-o ascunzătoare de unde să conducă Biserica, aducând critici) și a primit toți apostații fără a impune vreo penitență canonică. În cele din urmă a fost condamnat. Ciprian a deținut o cale de mijloc, susținând că cei care se sacrificaseră de fapt idolilor nu puteau primi împărtășania decât la moarte, în timp ce cei care cumpăraseră doar certificate care pretindeau că se sacrificau puteau fi admiși după o perioadă mai mică sau mai lungă de penitență. Și acest lucru a fost relaxat în timpul unei noi persecuții.

În timpul unei ciume din Cartagina, Ciprian i-a îndemnat pe creștini să ajute pe toată lumea, inclusiv pe dușmanii și persecutorii lor.

Prieten al Papei Cornelius, Ciprian s-a opus următorului Papa, Ștefan. El și ceilalți episcopi africani nu ar fi recunoscut validitatea botezului conferit de eretici și schismatici. Aceasta nu a fost viziunea universală a Bisericii, dar Ciprian nu a fost intimidat nici măcar de amenințarea lui Ștefan de excomunicare.

A fost exilat de împărat și apoi a fost rechemat pentru judecată. El a refuzat să părăsească orașul, insistând ca oamenii săi să aibă mărturia martiriului său.

Ciprian era un amestec de bunătate și curaj, vigoare și fermitate. Era vesel și serios, atât de mult încât oamenii nu știau dacă să-l iubească sau să-l respecte mai mult. El s-a încălzit în timpul controversei botezului; sentimentele lui trebuie să-l fi îngrijorat, căci în acest moment și-a scris tratatul de răbdare. Sfântul Augustin notează că Ciprian și-a ispășit mânia cu gloriosul său martiriu. Sărbătoarea sa liturgică este pe 16 septembrie.

Reflecţie
Controversele despre Botez și Penitență din secolul al III-lea ne amintesc că Biserica primară nu avea soluții gata de la Duhul Sfânt. Liderii bisericii și membrii acelei zile au fost nevoiți să treacă dureros prin cele mai bune seturi de judecăți pe care le-ar putea face într-un efort de a urma întreaga învățătură a lui Hristos și de a nu fi lăsați influențați de exagerări la dreapta sau la stânga.