Sfântul Isaac Jogues și tovarăși, Sfântul zilei pentru 19 octombrie

Sfântul zilei pentru 19 octombrie
(† 1642-1649)

Isaac Jogues și însoțitorii săi au fost primii martiri ai continentului nord-american recunoscut oficial de Biserică. Când era tânăr iezuit, Isaac Jogues, un om de cultură și cultură, a predat literatură în Franța. A renunțat la acea carieră pentru a lucra printre indienii Huron din Lumea Nouă și în 1636, el și tovarășii săi, sub conducerea lui Jean de Brébeuf, au ajuns în Quebec. Huronii au fost atacați în permanență de iroși și în câțiva ani părintele Jogues a fost capturat de iroși și închis 13 luni. Scrisorile și jurnalele sale spun cum el și tovarășii săi au fost conduși din sat în sat, cum au fost bătuți, torturați și forțați să urmărească cum Huronii lor convertiți erau maltratați și uciși.

O posibilitate neașteptată de evadare i-a venit lui Isaac Jogues prin olandez, iar acesta s-a întors în Franța, purtând urmele suferinței sale. Câteva degete fuseseră tăiate, mestecate sau arse. Papa Urban al VIII-lea i-a permis să ofere Liturghia cu mâinile lui mutilate: „Ar fi rușinos dacă un martir al lui Hristos nu ar putea bea Sângele lui Hristos”.

Primit acasă ca un erou, părintele Jogues ar fi putut să se așeze, să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru întoarcerea sa sigură și să moară liniștit în patria sa. Dar râvna lui l-a readus din nou la realizarea viselor sale. În câteva luni a pornit la misiunea sa printre Huroni.

În 1646, el și Jean de Lalande, care își oferiseră serviciile misionarilor, au plecat în țara Iroquois cu credința că va fi respectat un tratat de pace semnat recent. Au fost capturați de un grup de război Mohawk, iar pe 18 octombrie părintele Jogues a fost tomahawk și decapitat. Jean de Lalande a fost ucis a doua zi în Ossernenon, un sat de lângă Albany, New York.

Primul dintre misionarii iezuiți care a fost martirizat a fost René Goupil care, împreună cu Lalande, își oferise serviciile ca oblat. El a fost torturat împreună cu Isaac Jogues în 1642 și a fost luat pentru că a făcut semnul crucii pe frunțile unor copii.

Părintele Anthony Daniel, care lucra printre Huronii care treptat deveneau creștini, a fost ucis de iroici pe 4 iulie 1648. Corpul său a fost aruncat în capela sa, care a fost incendiată.

Jean de Brébeuf a fost un iezuit francez care a ajuns în Canada la vârsta de 32 de ani și a lucrat acolo 24 de ani. S-a întors în Franța când britanicii au cucerit Quebecul în 1629 și i-au expulzat pe iezuiți, dar s-a întors în misiune patru ani mai târziu. Deși vrăjitorii au dat vina pe iezuiți pentru o epidemie de variolă printre huroni, Jean a rămas cu ei.

A compus catehisme și un dicționar în Huron și a văzut 7.000 de convertiți înainte de moartea sa în 1649. Capturat de iroși în Sainte Marie, lângă Golful Georgian, Canada, părintele Brébeuf a murit după patru ore de torturi extreme.

Gabriel Lalemant făcuse un al patrulea jurământ: să-și sacrifice viața pentru nativii americani. A fost oribil torturat până la moarte împreună cu părintele Brébeuf.

Părintele Charles Garnier a fost împușcat mortal în 1649 în timp ce boteza copii și catehumeni în timpul unui atac irocez.

Părintele Noel Chabanel a fost, de asemenea, ucis în 1649, înainte de a putea răspunde chemării sale din Franța. Îi era extrem de dificil să se adapteze la viața misiunii. Nu a putut învăța limba, iar mâncarea și viața indienilor l-au dat peste cap și, de asemenea, a suferit de uscăciune spirituală pe tot parcursul șederii sale în Canada. Cu toate acestea, a jurat să rămână în misiunea sa până la moartea sa.

Acești opt martiri iezuiți din America de Nord au fost canonizați în 1930.

Reflecţie

Credința și eroismul au plantat credința în crucea lui Hristos în adâncul țării noastre. Biserica din America de Nord s-a născut din sângele martirilor, așa cum sa întâmplat în atât de multe locuri. Slujirea și sacrificiile acestor sfinți ne provoacă pe fiecare dintre noi, făcându-ne să ne întrebăm cât de profundă este credința noastră și cât de puternică este dorința noastră de a sluji chiar și în fața morții.