Sfânta Gemma Galgani și devotamentul față de Sângele lui Isus

Sângele Prețios ne-a fost dat în cele mai atroce dureri. Profetul îl numise pe Isus „Omul durerilor”; și nu a fost scris greșit că fiecare pagină a Evangheliei este o pagină de suferință și sânge. Iisus, rănit, încoronat cu spini, străpuns de unghii și de suliță, este cea mai înaltă expresie a durerii. Cine ar fi putut suferi mai mult decât el? Nici o pată din carnea lui nu a rămas sănătoasă! Unii eretici au susținut că tortura lui Isus a fost pur simbolică, deoarece el, ca și Dumnezeu, nu putea nici să sufere, nici să moară. Dar uitaseră că Isus nu era numai Dumnezeu, ci și Omul și, prin urmare, al său era adevărat Sânge, agonia pe care a suferit-o era cu adevărat amară și moartea sa era la fel de reală ca moartea tuturor oamenilor. Avem dovada umanității sale în grădina măslinelor, când carnea lui se răzvrătește împotriva durerii și exclamă: „Părinte, dacă este posibil, lasă să treacă această cupă de la mine!” Meditând la suferințele lui Isus nu trebuie să ne oprim la durerea cărnii; să încercăm să pătrundem în Inima lui chinuită, pentru că durerea Inimii sale este mai atroce decât durerea cărnii: «Sufletul meu este trist până la moarte!». Și care este cauza principală a atâtor tristețe? Cu siguranță ingratitudine umană. Dar într-un mod particular, Isus este întristat de păcatele acelor suflete care îi sunt cele mai apropiate și care ar trebui să-l iubească și să-l mângâie în loc să-l jignească. Să îl consolăm pe Isus în durerile sale și nu numai cu cuvinte, ci cu inima, cerându-i iertare pentru păcatele noastre și luând hotărârea fermă de a nu-l mai jigni niciodată.

EXEMPLU: În 1903 S. Gemma Galgani a murit la Lucca. Era foarte îndrăgostită de Sângele Prețios și programul vieții ei era: „Iisuse, Iisus singur și acest crucifix”. Din cei mai tandri ani a simțit paharul amar al suferinței, dar a acceptat-o ​​întotdeauna cu supunere eroică la voința lui Dumnezeu. Iisus îi spusese: „În viața ta îți voi oferi multe ocazii de a câștiga merit pentru cer, dacă suferinţă". Și întreaga viață a Gemmei a fost un calvar. Cu toate acestea, ea a numit cele mai atroce dureri „daruri ale Domnului” și i s-a oferit lui ca victimă a ispășirii pentru păcătoși. La durerile pe care Domnul i le-a trimis, s-au adăugat supărările lui Satana și acestea au făcut-o să sufere și mai mult. Deci întreaga viață a Gemmei a fost renunțarea, rugăciunea, martiriul, imolarea! Acest suflet privilegiat a fost adesea mângâiat de extazuri, în care ea a rămas încântată contemplându-l pe Isus răstignit. Cât de frumoasă este viața sfinților! Citirea lor ne entuziasmează, dar de cele mai multe ori a noastră este o fulgerare în tigaie și la prima adversitate fervoarea noastră se estompează. Să încercăm să-i imităm cu tărie și perseverență, dacă vrem să-i urmăm în slavă.

SCOP: Voi accepta cu plăcere toată suferința din mâinile lui Dumnezeu, crezând că este necesar să obțin iertarea păcatelor și să merite mântuirea.

JACULATOR: Sânge Divin, înflăcărează-mă cu dragoste pentru tine și purifică-mi sufletul cu focul tău