Sfântul zilei pentru 26 decembrie: povestea Sfântului Ștefan

Sfântul zilei pentru 26 decembrie
(a.d. 36)

Povestea lui Santo Stefano

„Pe măsură ce numărul discipolilor a continuat să crească, creștinii vorbitori de greacă s-au plâns împotriva creștinilor vorbitori de ebraică, spunând că văduvele lor sunt neglijate în distribuția zilnică. Deci, cei Doisprezece au chemat împreună comunitatea ucenicilor și au spus: „Nu este corect să neglijăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru a sluji la masă. Fraților, alegeți dintre voi șapte oameni respectabili, plini de Duh și înțelepciune, pe care îi vom încredința acestei sarcini, în timp ce ne dedicăm rugăciunii și slujirii cuvântului ”. Propunerea a fost acceptabilă pentru întreaga comunitate, așa că l-au ales pe Ștefan, un om plin de credință și de Duhul Sfânt ... ”(Fapte 6: 1-5).

Faptele Apostolilor spune că Ștefan a fost un om plin de har și putere, care a făcut mari minuni printre oameni. Unii evrei, membri ai sinagogii libertilor romani, s-au certat cu Ștefan, dar nu s-au ridicat la înțelepciunea și spiritul cu care a vorbit. I-au convins pe alții să-i acuze acuza de blasfemie. A fost luat și adus în fața Sinedriului.

În discursul său, Ștefan a reamintit îndrumarea lui Dumnezeu prin istoria Israelului, precum și idolatria și neascultarea lui Israel. Mai târziu, el a susținut că persecutorii săi arătau același spirit. „... Te opui mereu Duhului Sfânt; ești la fel ca strămoșii tăi "(Fapte 7: 51b).

Discursul lui Stephen a stârnit furie în mulțime. „Dar el, umplut de Duhul Sfânt, a privit cu atenție spre cer și a văzut slava lui Dumnezeu și a lui Iisus stând la dreapta lui Dumnezeu și a spus:„ Iată! a lui Dumnezeu ... L-au aruncat din oraș și au început să-l ucidă cu pietre. … Când l-au ucis cu pietre pe Ștefan, el a strigat: „Doamne Iisuse, primește-mi duhul”. … „Doamne, nu ține acest păcat împotriva lor” ”(Fapte 7: 55-56, 58a, 59, 60b).

Reflecţie

Ștefan a murit ca Iisus: acuzat pe nedrept, a dus la o condamnare nedreaptă pentru că a spus adevărul fără teamă. A murit cu ochii încrezători ațintiți asupra lui Dumnezeu și cu o rugăciune de iertare pe buze. O moarte „fericită” este cea care ne găsește în același spirit, fie că moartea noastră este la fel de pașnică ca cea a lui Iosif sau la fel de violentă ca cea a lui Ștefan: să murim cu curaj, încredere totală și iubire iertătoare.