Săptămâna Mare: meditația de luni sfinte

În vremea aceea, [în timp ce era la masă cu ucenicii săi] era Isus
profund tulburat și a declarat: «Adevărat, adevărat, vă spun: unul dintre
mă vei trăda”. Ucenicii s-au uitat unul la altul, neștiind bine
despre care vorbea. Acum se afla unul dintre ucenici, pe cel pe care îl iubea Isus
masă lângă Isus.Simon Petru i-a făcut semn să afle cine este
despre ce vorbea. Iar el, aplecându-se peste pieptul lui Iisus, i-a zis:
„Domnule, cine sunteți?” Iisus a răspuns: „El este cel pentru care voi înmui bucata
și i-o voi da.” Și, după ce a înmuiat bucata, a luat-o și i-a dat lui Iuda, fiul lui
Simon Iscarioteanul. Apoi, după bucată, Satana a intrat în el.
Deci Iisus i-a zis: „Orice vrei să faci, fă repede”. Niciunul dintre
mesenii au înțeles de ce le spusese asta; unii de fapt credeau
că, de vreme ce Iuda ţinea cufărul, Iisus îi spusese: «Cumpără-l
de care avem nevoie pentru petrecere”, sau că ar trebui să dea ceva la
sărac. A luat bucata și a ieșit imediat. Și era noapte.
Când a ieșit, Isus a spus: „Acum, Fiul Omului a fost proslăvit,
și Dumnezeu a fost slăvit în el. Dacă Dumnezeu a fost slăvit în el, la fel a fost și Dumnezeu
îl va slăvi la rândul lui și îl va slăvi îndată. Copii, din nou pt
Sunt cu tine de scurtă vreme; mă vei căuta, dar, după cum le-am spus evreilor, acum eu
Vă spun și vouă: unde merg eu, nu puteți veni”. Simon Petru el
El a spus: „Doamne, unde mergi?” Isus i-a răspuns: „Unde mă duc, tu deocamdată
nu mă poți urma; mă vei urma mai târziu.” Petru a spus: „Doamne, de ce
nu te pot urma acum? Îmi voi da viața pentru tine! Iisus i-a răspuns: „Vei da
viata ta pentru mine? Adevărat, adevărat, vă spun că cocoșul nu va cânta înainte
că nu m-ai lepădat de trei ori”. Ioan 13,21-33.36-38
De fiecare dată cei mari (unu, trei, cinci nu contează: parcă nu contează dacă
în loc să-i fi ales în mitinguri i-am aplaudat în pieţe) se adună
pentru a vorbi despre război și necesitatea lui, destinul nostru este stabilit,
cum a fost fixat destinul lui Hristos în acel Sinhedrin. Sub cuvinte aproape identice, ea
aceeași înșelăciune: „Este necesar ca cineva să moară pentru ca un popor să trăiască”. De sine
cei care sunt îndrăzneți de mântuire, de onoare, de demnitate, de
măreţia naţiunilor, ne-au spus deschis că armatele sunt recrutate şi
trei sferturi din munca, ingeniozitatea și bogăția lumii sunt consumate
face războaie necesare, poporul s-ar ridica împotriva „consiliilor din
oamenii mai în vârstă". Acum am văzut: și nicio propagandă, oricât de inteligentă
manevrat, ar trebui să ne facă să credem că masacrele comandau, pe care le conduc
numele infam al războiului, oferă săracilor prosperitate și bunăstare.
Din păcate, întotdeauna va exista cineva printre săraci care va fi de partea
„bătrâni”, să dea o mână de ajutor înșelăciunii sau asupririi propriilor sale. Până aici săracii
aveau puțină solidaritate unul cu celălalt. Au puțină încredere să se ridice singuri, așadar
la care trec nerăbdătorii și aventurierii, în spatele nu știu ce miraj
militari sub alte steaguri si pentru alte cauze, tradandu-l pe cel drept, care
nu-i poate oferi decât lacrimi, doliu și durere. Oamenii au făcut-o mereu
război împotriva lui însuși. Războaiele s-ar fi încheiat cu mult timp în urmă, dacă săracii ar fi făcut-o
refuză să lupte pentru cei cărora li se pare mult mai convenabil să lase să moară
decât să mori.