Săptămâna Mare: meditația de Vinerea Mare

l-au răstignit și i-au împărțit veșmintele, aruncând la sorți ce le va lua fiecare. Era nouă dimineața când l-au răstignit. Inscripția cu motivul condamnării sale scria: „Regele evreilor”. Au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul în dreapta lui și unul în stânga lui. Când era amiază, întunericul a căzut pe tot pământul până la trei după-amiaza. La ora trei, Iisus a strigat cu voce tare: „Eloì, Eloì, lemà sabactàni?” Ceea ce înseamnă: „Dumnezeule, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”. Auzind acest lucru, unii dintre cei prezenți au spus: „Iată, cheamă pe Ilie!”. Unul a alergat să înmoaie un burete în oțet, l-a fixat pe o trestie și i-a dat să bea, spunând: „Stai, să vedem dacă vine Ilie să-l dea jos”. Dar Isus, strigând puternic, a expirat.

Doamne, ce să-ți spun în această noapte sfântă? Există vreun cuvânt care ar putea veni din gura mea, un gând, o frază? Ai murit pentru mine, ai dat totul pentru păcatele mele; nu numai că ai devenit bărbat pentru mine, dar ai suferit și cea mai atroce moarte pentru mine. Există un răspuns? Mi-aș dori să pot găsi un răspuns potrivit, dar contemplând sfânta ta pasiune și moarte nu pot decât să mărturisesc cu umilință că imensitatea iubirii tale divine face ca orice răspuns să fie complet inadecvat. Lasă-mă să stau în fața ta și să te uit la tine.
Corpul tău este rupt, capul este rănit, mâinile și picioarele tale sunt rupte de unghii, partea ta este străpunsă. Corpul tău se odihnește acum în brațele mamei tale. Acum totul este gata. S-a terminat. E gata. Se împlinește. Doamne, generos și milostiv Doamne, te ador, te laud, îți mulțumesc. Ai făcut toate lucrurile noi prin pasiunea și moartea ta. Crucea ta a fost plantată în această lume ca un nou semn al speranței. Lasă-mă să trăiesc mereu sub crucea ta, Doamne, și să vestesc fără încetare speranța crucii tale.