Săptămâna Sfântă: meditație în Duminica Paștilor

Doamne, înviat Doamne, lumină a lumii, pentru tine să fie toată cinstea și slava! Această zi, atât de plină de prezența ta, de bucuria ta, de pacea ta, este cu adevărat ziua ta! Tocmai m-am întors dintr-o plimbare prin pădurile întunecate. Era frig și vânt, dar totul era despre tine. Totul: norii, copacii, iarba umedă, valea cu luminile sale îndepărtate, sunetul vântului. Toți vorbeau despre învierea ta: toți m-au conștientizat că totul este cu adevărat bun. În voi totul este creat bine și prin voi toată creația este reînnoită și adusă la o glorie chiar mai mare decât cea posedată la început. Mergând în întunericul pădurii la sfârșitul acestei zile plin de bucurie intimă, te-am auzit chemând pe Maria Magdalena pe nume și de pe malul lacului te-am auzit strigând la prietenii tăi să arunce plasele. De asemenea, te-am văzut intrând în hol cu ​​ușa încuiată unde discipolii tăi erau adunați plini de frică. Te-am văzut apărând pe munte, precum și în jurul satului. Cât de intime sunt aceste evenimente cu adevărat: sunt ca niște favoruri speciale făcute dragilor prieteni. Nu au fost făcute să impresioneze sau să copleșească pe nimeni, ci pur și simplu să arate că dragostea ta este mai puternică decât moartea. Doamne, acum știu că este în tăcere, într-un moment liniștit, într-un colț uitat că mă vei întâlni, mă vei chema pe nume și îmi vei spune un cuvânt de pace. În ceasul unei liniști mai mari devii Domnul înviat pentru mine. Doamne, sunt atât de recunoscător pentru tot ce mi-ai dat în săptămâna trecută! Rămâi cu mine în zilele viitoare. Binecuvântați pe toți cei care suferă în această lume și dați pace poporului vostru, pe care l-ați iubit atât de mult, încât v-ați dat viața pentru ei. Amin.