Sinucidere asistată: ce crede biserica

Astăzi vrem să vorbim despre un subiect care într-o lume perfectă nu ar trebui să existe: the sinucidere asistata. Această temă aprinde sufletele și întrebarea este mereu aceeași „Este corect să închei o viață”? Putem vorbi despre asta zile și săptămâni, dar niciunul dintre noi nu va ști vreodată cu adevărat care este lucrul cu adevărat corect de făcut și prin ce parametri să-l evalueze.

stetoscop

din punctul de vedere medicale si legale, sunt parametri care trebuie respectați, dar din punct de vedere uman este corect să continuați să provocați suferință și donați alte zile celor care nici nu mai simt acea viață, atât de mult încât vor să închidă ochii pentru totdeauna?

Sinuciderea asistată nu este altceva decâtact deliberat pentru a ajuta o persoană să-și încheie viața, adesea prin administrarea de substanţe letale. În timp ce sinuciderea asistată este legală în unele jurisdicții, în multe alte țări este considerată o infracțiune.

Această procedură împarte oamenii. Cine e un favoare susține că persoanele cu boli terminale sau dureroase ar trebui să aibă dreptul de a decide când și cum să mori, evitând astfel o prelungire a suferinței.

statuie

Pe de altă parte, cel contrarii de sinucidere asistată acordați o atenție deosebită riscuri etice și morale. Preocupările sunt legate de potențial abuz al sistemului, posibilitatea ca oamenii să se simtă forțați să aleagă sinuciderea asistată din diverse motive și implicațiile pentru relația medic-pacient, care în mod tradițional se bazează pe îngrijirea și conservarea vieții.

Dar biserică ce crezi despre asta? În mod firesc, gândirea bisericii asupra acestei chestiuni este în concordanță cu a lui doctrina etică, care subliniază respectul și caracterul sacral al vieții umane. Biserica Catolică condamnă sinuciderea și sinuciderea asistată ca fiind contrare legii lui Dumnezeu.

Biserica învață că viaţă este o dar de la Dumnezeu și că fiecare individ are responsabilitatea de a o păstra și respecta. În consecință, sinuciderea, înțeleasă ca actul voluntar de a-și pune capăt vieții, este considerată greșit din punct de vedere moral din perspectiva Bisericii Catolice.

Gândurile lui Carlo Casalone despre sinuciderea asistată

Carlo Casalone, colaborator la secția științifică a Academiei Pontificale pentru Viață și profesor de teologie morală la Universitatea Pontificală Gregoriană, a publicat un articol în care examinează Propunere de lege deja aprobat în Cameră în decembrie anul trecut și aflat în discuție în Senat în februarie.

În acest articol el evidențiază câteva criticitate și sugerează modificări. Casalone favorizează o abordare care limitează accesul la practică, subliniind prioritatea evitării condiției infernale la sfârșitul vieții.

Propune restricții mai rigide, precum definirea clară a tratamentelor vitale și modificarea titlului legii pentru a evita extinderile viitoare. Casalone susține și el o mutare de la consens-cunoaștere al consens-încredere, încercând să echilibreze autodeterminarea cu o perspectivă relațională. Viziunea lui reflectă o preocupare pentru protectia vietii și limitarea accesului la moartea asistată voluntară.