Evanghelia de astăzi 25 martie 2020 cu comentariu

Din Evanghelia lui Isus Hristos conform Luca 1,26-38.
În acel moment, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-un oraș din Galileea numit Nazaret,
unei fecioare, logodită cu un bărbat din casa lui David, numit Iosif. Fecioara se numea Maria.
Intrând în ea, a spus: „Bună ziua, plin de har, Domnul este cu tine”.
La aceste cuvinte, ea a fost tulburată și s-a întrebat ce sens are un astfel de salut.
Îngerul i-a spus: «Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har cu Dumnezeu.
Aici vei concepe un fiu, îl vei naște și îl vei numi Iisus.
El va fi mare și numit Fiul Celui Preaînalt; Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David
și va domni peste casa lui Iacov pentru totdeauna și împărăția lui nu va avea sfârșit ".
Atunci Maria i-a spus îngerului: «Cum este posibil? Nu-l cunosc pe om ».
Îngerul i-a răspuns: «Duhul Sfânt va veni peste tine, puterea Celui Preaînalt te va umbri. Cel care se va naște va fi așadar sfânt și numit Fiul lui Dumnezeu.
Vezi: chiar și Elizabeth, ruda ta, la bătrânețe, a conceput un fiu și aceasta este a șasea lună pentru ea, despre care toată lumea a spus sterilă:
nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu ”.
Atunci Maria a spus: „Iată-mă, sunt roaba Domnului, să mi se întâmple ceea ce ai spus”.
Și îngerul a plecat de la ea.

Sfântul Amedeu din Lausanne (1108-1159)
Călugăr cistercian, apoi episcop

Omilia marială III, SC 72
Cuvântul a coborât în ​​pântecele Fecioarei
Cuvântul a venit de la sine și a coborât sub el însuși când s-a făcut trup și a locuit printre noi (cf. Ioan 1,14), când s-a dezbrăcat de sine însuși, luând forma unui sclav (cf Fil 2,7). Dezgolirea lui a fost o coborâre. Cu toate acestea, a coborât în ​​așa fel încât să nu fie lipsit de sine, s-a făcut trup fără a înceta să fie Cuvântul și fără a diminua, luând omenirea, gloria maiestății sale. (...)

Așa cum splendoarea soarelui pătrunde în sticlă fără să o spargă și cum privirea cade într-un lichid pur și calm fără a o separa sau împărți pentru a testa totul până la fund, tot așa Cuvântul lui Dumnezeu a intrat în locuința virginală și a ieșit, în timp ce pântecele Fecioarei a rămas închis. (...) Dumnezeul invizibil a devenit astfel om vizibil; cel care nu putea nici să sufere, nici să moară, s-a arătat suferind și muritor. Cel care scapă de limitele naturii noastre, a vrut să fie cuprins acolo. Este închis în pântecele unei mame, cea a cărei imensitate cuprinde întreg cerul și pământul. Iar cel pe care cerurile cerului nu îl pot cuprinde, pântecele Mariei l-a îmbrățișat.

Dacă căutați cum s-a întâmplat, ascultați cum arhanghelul îi explică Mariei desfășurarea misterului, în acești termeni: „Duhul Sfânt va veni asupra voastră, puterea Celui Preaînalt vă va umbri” (Lc 1,35) . (...) Pentru că, de preferință pentru toți și mai presus de toate, tu ai ales ceea ce vei învinge prin plinătatea harului pe toți cei care, înainte sau după tine, au fost sau vor fi acolo.