Yogacara: școala minții conștiente

Yogacara („practica yoga”) este o ramură filosofică a budismului Mahayana care a apărut în India în secolul al IV-lea d.Hr. Influența sa este încă evidentă astăzi în multe școli ale budismului, inclusiv tibetan, zen și shingon.

Yogacara este, de asemenea, cunoscut sub numele de Vijanavada, sau Școala Vijnana, deoarece Yogacara este preocupat în primul rând de natura Vijnana și de natura experienței. Vijnana este unul dintre cele trei tipuri de minte discutate în scripturile budiste timpurii, cum ar fi Sutta-Pitaka. Vijnana este adesea tradusă în engleză ca „conștientizare”, „conștiință” sau „cunoaștere”. El este al cincilea dintre cei cinci Skandha.

Originile lui Yogacara
Deși unele aspecte ale originilor sale sunt pierdute, istoricul britanic Damien Keown afirmă că Yogacara foarte devreme a fost probabil legat de ramura Gandhara a unei secte budiste primitive numită Sarvastivada. Fondatorii au fost călugări pe nume Asanga, Vasubandhu și Maitreyanatha, despre care se crede că toți au avut o legătură cu Sarvastivada înainte de a se converti la Mahayana.

Acești fondatori l-au văzut pe Yogacara ca pe un corectiv al filozofiei Madhyamika dezvoltat de Nagarjuna, probabil în secolul al II-lea d.Hr. Ei credeau că Madhyamika se apropia prea mult de nihilism, subliniind prea mult golul fenomenelor, deși fără îndoială că Nagarjuna nu a fost de acord.

Maadhyamikas i-a acuzat pe yogacarini de substanțialism sau credință că un fel de realitate substanțială stă la baza fenomenelor, deși această critică nu pare să descrie adevărata învățătură a lui Yogacara.

Pentru o vreme, școlile filosofice Yogacara și Madhyamika au fost rivale. În secolul al VIII-lea, o formă modificată de Yogacara fuzionează cu o formă modificată de Madhyamika, iar această filozofie combinată formează o mare parte din baza Mahayana de astăzi.

Învățăturile de bază ale lui Yogacara
Yogacara nu este o filozofie ușor de înțeles. Savanții săi au dezvoltat modele sofisticate care explică modul în care conștientizarea și experiența se intersectează. Aceste modele descriu în detaliu modul în care ființele experimentează lumea.

După cum sa spus deja, Yogacara este preocupat în primul rând de natura vijnanei și de natura experienței. În acest context, putem crede că vijnana este o reacție bazată pe una dintre cele șase facultăți (ochi, ureche, nas, limbă, corp, minte) și pe unul dintre cele șase fenomene corespunzătoare (obiect vizibil, sunet, gust de miros, obiect tangibil, totuși) ca obiect. De exemplu, conștiința vizuală sau vijnana - a vedea - are ochiul ca bază și un fenomen vizibil ca obiect. Conștiința mentală are mintea (manas) ca bază și o idee sau gând ca obiect. Vijnana este o conștientizare care intersectează facultatea și fenomenul.

La aceste șase tipuri de vijnana, Yogacara a adăugat încă două. A șaptea vijnana este conștientizarea iluzionată sau klista-manas. Acest tip de conștientizare se referă la gândirea egocentrică care dă naștere la gânduri egoiste și aroganță. Credința într-un sine separat și permanent apare din această a șaptea vijnana.

A opta conștiință, alaya-vijnana, este uneori numită „conștiință de magazin”. Această vijnana conține toate impresiile experiențelor anterioare, care devin semințele karmei.

Pur și simplu, Yogacara ne învață că vijnana este reală, dar obiectele conștientizării sunt ireale. Ceea ce considerăm noi ca obiecte externe sunt creații ale conștiinței. Din acest motiv, Yogacara este uneori numită școala „numai mentală”.

Cum functioneazã? Toată experiența neiluminată este creată de diferitele tipuri de vijnana, care generează experiența unui sine individual, permanent și proiectează obiecte delirante asupra realității. La iluminare, aceste moduri dualiste de conștientizare sunt transformate și conștientizarea rezultată este capabilă să perceapă realitatea în mod clar și direct.

Yogacara în practică
„Yoga” în acest caz este un yoga de meditație care a fost fundamental pentru practică. Yogacara a subliniat, de asemenea, practica celor șase perfecțiuni.

Studenții Yogacara au trecut prin patru etape de dezvoltare. În prima, elevul a studiat învățăturile lui Yogacara pentru a le cunoaște bine. În al doilea, studentul depășește concepte și se angajează în cele zece etape de dezvoltare a unui bodhisattva, numit bhumi. În a treia, studentul termină parcurgerea celor zece etape și începe să se elibereze de spurcări. În cel de-al patrulea, spurcările au fost eliminate și elevul își dă seama de iluminare.